string (13) " asd"
        asd
10-16 octombrie - Iasiul in sarbatoare - Stiri - Milostenie.ro

10-16 octombrie - Iasiul in sarbatoare




Pelerinii vin an de an, la mijloc de octombrie, în Iași. Unii pentru prima dată, alții de-o viață. Sute de mii de suflete se unesc în rugăciune și în credință. La rândul care-i duce spre racla Sfintei Parascheva, ei devin un întreg de bucurie și de jertfă. Nu este puțin lucru să stai măcar câteva ore – uneori și peste 20! – în picioare, în frig, în ploaie, în oboseală și în așteptare. Dar așteptarea aceasta este atât de dulce, încât nici timpul, nici frigul, nici distanța până la Iași, nici nesomnul… nimic nu mai e perceput ca fiind un efort prea mare. Cu atât mai puțin, imposibil. Căci la capătul drumului – la întâlnirea cu Sfânta, simți că ești cu un pas mai aproape de Dumnezeu!

Acum 40 de ani, doamna Fănica era foarte bolnavă. „Mi se umflase burta şi doctorii mi-au spus că am cancer. M-au trimis acasă. Dar eu am venit la Iaşi, la Sfânta Parascheva”, îşi începe povestea femeia din Tecuci. Atunci, pentru prima dată, a participat la acatistul pe care-l citesc preoţii, înainte de a scoate racla afară, spre închinare. „Şi-am văzut cu ochii mei că au vrut să ridice racla sus, au pus-o pe umeri şi când să iasă afară cu racla, racla mergea înapoi. Atunci, preoţii au dus-o iar pe catafalc, s-au pus în genunchi cu toţii şi toată lumea din biserică s-a rugat cu lacrimi în ochi”, îşi aminteşte femeia. După aceea, au scos racla cu atâta uşurinţă, de ziceai că duc o pană. „Eu, de drag, m-am apucat cu mâinile de raclă şi am mers pe sub ea toată Mitropolia. Am pierdut un papuc în mulţimea aia, dar nici n-am vrut să mă mai întorc înapoi. Aşa că, după aia mi-am cumpărat nişte gumari. Am luat gumari şi apoi m-am dus acasă şi am spus în toată comuna, că pe atunci nu se ştia de Cuvioasa”. A fost momentul în care Sfânta a făcut-o sănătoasă, iar ea nu are cum să uite acest lucru. Din acea clipă, Sfânta Parascheva i-a devenit mamă bună. „Nu mă lasă Cuvioasa! Eu nu mă despart de Cuvioasa niciodată!”, mărturiseşte Fănica, ajunsă la multişor peste 70 de ani.

„Cum să nu crezi în Dumnezeu și în sfinții Lui?”

Copii şi vârstnici, săraci şi mai înstăriţi, bolnavi sau nu, români și romi din Iași și din toată țara, români din străinătate și chiar străini, pelerinii știu că, prin credință, pot muta munții din loc. Se roagă pentru ei și pentru cei dragi ai lor, pentru sănătate, pentru liniște și înțelegere, pentru pace. Și nu uită nici să mulțumească. „Sfânta m-a salvat din multe greutăți. Nu pot să cred că există încă oameni care iau în râs asemenea momente speciale. Cum să nu crezi în Dumnezeu şi în sfinţii Lui?”, s-a întrebat tanti Anica, de la Botoşani, care de peste 20 de ani e nelipsită de la hram.

Oamenii care nu cred sau care comentează răutăcios de pe margine sunt liberi să procedeze în acest fel. Dumnezeu le-a oferit libertate și poate că tot Dumnezeu, prin nespusa Lui milostivire, se va îndura să le ofere și un al doisprezecelea ceas, de conștientizare și de speranță în mântuire. Știind de această libertate, cu atât mai mare e bucuria văzând la rând la Sfântă, an de an, tineri mulți, familii împreună și copii mici – o credință care emoționează până la lacrimi. „Venim s-o rugăm pe Sfânta Parascheva să aibă grijă de noi, să ne ajute să învățăm bine la școală”, spune Iuliana, sora mai mare a încă două fetițe. Mama o privește cu drag și completează: „Venim pentru copii, pentru spor, pentru înțelegere, pentru tot ce-i bun. Și, ca să mulțumim”. Sunt o familie frumoasă, împlinită și fericită. „Părinții noștri ne-au sădit dragostea de Dumnezeu. Bunica mea era dintr-un sat din Vaslui. Ea a fost foarte bolnavă și, cu rugăciuni la Sfânta Parascheva și la Dumnezeu, s-a vindecat. Venea bunica la Iași, la hramuri și stătea nopți întregi. Se așeza la coadă, împreună cu mama mea. Apoi, mama a venit cu mine și noi, acum, suntem cu copiii noștri”, explică Ștefan, tatăl celor trei fete. Toți cei cinci membri ai familiei au starea aceea de bine pe care nu se poate să nu o simți atunci când mergi în vizită la un prieten de suflet.

Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima… bucuria!

La rândul său, bunica Maria din Paşcani şi-a adus nepoţii la închinare: „Oana are 9 ani, iar Daniel – 6. Sunt pentru prima dată aici. Ei au vrut să mă însoţească şi au fost cuminţi în orele astea, de când aşteptăm. Eu de 17 ani vin continuu. Mă rog pentru mântuire, pentru iertarea păcatelor, pentru sănătate”. Dacă în cazul copiilor ne minunăm de râvna lor, în egală măsură impresionează și jertfa celor cu tâmplele albe. Pe doamna Nela, de lângă Constanța, am găsit-o foarte aproape de racla Sfintei Cuvioase. Avea lacrimi în ochi: „Am fost în Dobrogea, la noi, am fost la București, la Sfântul Dimitrie și la Sfântul Nectarie, dar la Iași nu am ajuns până acum. Mi-am dorit ca măcar o dată în viață să vin și la Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Dorința i s-a îndeplinit, iar bucuria duhovnicească prea greu se poate explica în cuvinte.

De fapt, cuvintele-s prea sărace, în tot acest context. Ele nu pot exprima decât o fărâmă din ceea ce se trăiește, în aceste zile, la Iași. Se trăiește! Se simte! Fiecare respirație și fiecare pas al pelerinilor sunt rugi înălțate lui Dumnezeu și sfinților Lui! După ce trec pe la racla Sfintei Cuvioase Parascheva, credincioșii sunt mai luminoși. Împăcați cu ei, cu cei din jur, cu Dumnezeu. Zâmbesc, plâng, fac închinăciuni până la pământ, mulțumesc. Simt minunea și bucuria. Știu că Sfânta le-a numărat pașii până la ea. Și mai știu că Sfânta nu rămâne niciodată datoare! Sfântă Preacuvioasă Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Programul exact al pelerinajului aici

(Multumiri Doxologia.ro)